Ambiguu

Aproape dar totusi atat de departe,
Viata se sinchiseste pe langa mine,
Precum un apus de soare,
Insa ma lasa rece,
In loc sa ma infioare.

Evadare.. catre un absolut,
Un absolut obscur, a carui capat
Sa fie un infinit absurd.
Insa ma lasa rece,
Nu ma infioara.

Ma infioara si ma incalzeste
Doar o amintire, a carei dulceata,
O oaza a tineretii, imi canta, ma admira,
Ma imbie, imi sopteste si danseaza cu mine.

Danseaza cu mine, acel vals,
Un vals al crengilor de copaci infloriti,
Al florilor si zambilelor multicolore,
Vals al ucigatorilor trandafiri.

Valseaza cu mine..

Voi ramane

Voi ramane tot eu,
Cu ale mele vise, aberari.
Voi ramane tot eu,
Cea melancolica si vesela.

Tot eu, cea cu mainile reci,
Precum un cadavru, un vampir,
A carui sange, venin,
Are nevoie de alt umanoid.

Voi ramane tot eu,
Lacrima pura, patata de demoni,
Voi ramane tot eu,
Inocenta si indrazneata din fire.

Tot eu, cu mine..
Cu ale mele ganduri.. vise..
Eu cu mine.. Pana la urma
Voi ramane.

After And Before


Stropi de ploaie, bat in geam.
Nepasatori, ma rapesc in neant.
Demonii mei, imi apar la geam,
Stropii de ploaie, ratacindu-se in zadar.

Chemare catre infinit,
Un apocaliptic sfarsit.
Pierdere in timp,
Gasirea pe sine insusi in sfarsit..

Stropi de ploaie, nepasatori,
Ma chem catre daruire.
Ma pierd in natura,
Si ma ratacesc intr-un total nimic.

Gol dar plin

Ha!.. Ironie.
O adancire, in mlastina nesfarsita
In incurabila nebunie, de aseara.
Din fiecare seara.

Cate o calatorie,
Catre un apus, rasarit, noapte, zi..
Catre ceea ce e viata,
Catre o floare si o a diminetii mireasma.

Ha!.. Ironie.
O pierdere in adanca mare
In raceala incurabila a ei
Transformand totul cum e in adancul ei.

Plin de viata, nebunesc
Totul se transforma
Ha!.. Ironia vietii.
Si totul te acapareaza.