Încet a mea fiinţă,
Devine dominată de-o dorinţă,
De-a viitorului stăruinţă.
Visele-mi mor, tentă violet-albastră.

Mov-violet,
Vise reînvie,
Viitor şters,
De-o mortuară privire.

Un cântec rasună,
Tentă violet-albastră,
Viitorul renaşte,
Tentă închis-deschisă.

Şi astfel mă inundă,
Un farmec uitat,
Chip cioplit în piatră,
De-un amor blestemat.

O chemare absurdă,
Lăsându-mă rece,
Observând cum totul,
Împrejuru-mi se prăbuseste.

Totu-i mort..
Şi rece.

Şi astfel reneg,
Viaţa goală, spulberată,
Alergând spre o rouă căzută,
Pe-un trandafir, uitat într-o doară.

Lăsat să moară..
Reînvie şi mă încântă
Cu muzica de ieri uitată..

Ganduri eliberate din praful de cenusa,
Imi ucid fiinta acaparandu-ma,
Lanturi ale fricii incatusandu-ma
Intr-o lume fara vise si amara.

Lanturi grele.. prezente cu miile
Ma trimit in cavoul infiorarii
Ganduri negre.. cu zecile
Imi ucid visele si bataile inimii.

Fiinte ale lumii plutesc imprejuru-mi,
Demonii-mi canta ode ale nemuririi,
Iata-ma astfel la capatul neantului
Jucandu-ma cu fiicele infinitului.

Atat de greu, atat de absurd,
O viata, o secunda,
As da orice sa ma transpun visand
In dorinte imposibile si desarte.

Nu-mi da drumu.. in marea de cuvinte.
Nu-mi da drumu.. in ceea ce nu cunosc,
Fara tine..

Nu-mi da drumu.. in nebunie.

Colaps, visare, tristete, melancolie,
Nu ma lasa sa descopar acele cuvinte,
Nu-mi da drumu in marea de cuvinte.

Nu-mi da drumu in nebunie.

Fara titlu

O lacrima.. un sarut.
Un tremurat.. o atingere.
O strangere de mana.. o interzicere.
Saruta-ma.. spune-mi ca vei fi..
Oriunde as pleca si as muri.

Spre infinit ating,
Iar spre neant aspir.
Nu cunosc cuvantul
Renuntare!
Cunosc doar un cuvant
Visare!

Mi-am ucis visele demult
Acestea reinvie treptat
Le ucid mereu..
Mereu le voi ucide.

Arunca-mi un trandafir
La mormantu-mi plin de lacrimi
De zambete si de nesimtire.
Injura-ma.. pentru ca nu am putut sa lupt.

Visez acum..
Catre un gol absurd
Visez..
Ca ma voi trezi.. curand.

Gasirea unui drum, presupune trecerea mai multor obstacole.


Puritate intruchipata..
A ploii serenada
Cantata cu ardoare,
De a trandafirilor petale.

Simfonie de zgomote,
A ierbii miscare..
Te duce in zare
Cu o dulce chemare,

Catre albastrul marii
Arsul nisip al litoralului..
Pierdutele alge,
In mana mea cea rece.

O serenada, o simfonie
Trandafiri rosii reinvie
Pe malul marii, alge moarte,
Iar eu ma pierd cu tine

In albastra mare.

Doar o evadare!

Pe a vietii carare
Doar o evadare.
De ea avem nevoie
Sa ajungem la a implinirii chemare.

Evadare, din neant
Din a labirinutului infinit
Si din apusul de soare
Prezent in fiecare seara pe buzele tale.