Haos

Razele cad.. pe amintiri , pe viitor.
Se zdrobesc, de roci si de curenti.

Ceasul anunta ora fixa,
Cand se termina.
Timpul e relativ..

Mi-amintesc de sunete,
Impact si pact.
Mi-amintesc cand ma regaseam..
In ceva anume.

Se scurge prin noi fiecare simt.

Frumos, poetic, sublim? nu..
Urat, mediocru, diamant neslefuit.

Pacat ca.. nu am cunoscut,
Intrebarea ramane, sunet poetic.

Mov

Mi-ai spus, mi-ai promis, m-ai aruncat..

Ca o iluzie, îmi aluneci printre gânduri.

Am vrut să simt, însă m-am înnecat.

Spune-mi, tu, pământ sterp, cu ce să te-împac?

Mi-aş aduna mii de dorinţe aruncate,

Care însă , acum, sunt păcate..

Le-aş înrăma, culege ca pe rouă,

Însă totul ar apune, ar dezerta într-o lume nouă..

Te admir, încă, dorinţă nesăbuită,

Însă totul, cu răsunet, bucăţile-mi dezbină.

Imi promitai stele, luna si raze uitate,

Acum am doar amintiri rupte, desarte , sfaramate.

A ta amintire cand o data iti pasa,

A sufletului tau cand candva ma admira.

Imi promiteai stele cazute, luna taiata si raze,

Degeaba, ma lasi in scarba-mi si neputinta-mi,

Ca mai apoi sa te intorci sa ma dorbori,

Iar si iar si..

Ma lasi.

Imi promiteai stele cazute in mana-mi,

Luna taiata de gandu-mi

Si raze luminate de sufletu-mi..

Trecut.

In propria-ti vraja decazi,

Te afunzi, te scalzi, te pierzi.

In propria-ti minte te scufunzi.

Pana si in propria-ti inima mori.

"Time after time.."

Strigă, încet se sufocă şi dispare.

Alunecă printre smaralde,

Adulmecă visele,

Împarte dorinţele.

De câte motive,

Stele uitate,

Universuri îndepărtate,

Este nevoie să auzi?

Ating, încet simt cum se sufocă,

Dispare în praf, fără nicio dorinţă,

Fără niciun fel de luptă,

Devine praf stelar.

Razele îi străbat faţa,

Lumină sau întuneric,

Nici el nu mai face diferenţa.

Totu-i confuz din prisma acestuia.

Însă te strigă, te simte,

Încă doreşte să facă parte din tine,

Ochi blânzi, calzi, plini de admiraţie,

Dorinţe, aspiraţie

Totul făcând parte ..

dintr-o entitate uitată de timp şi spaţiu,

Copilul din tine.

Welcome back!

Scream "Sharp!"

Sharp!

Intotdeauna mi-am pierdut gandurile,

Printre demonic si angelic.

Este fix momentul in care trebuie,

Sa imi refac lumea si coloanele.

Este fix anul, ziua, secunda,

In care va trebui sa ma destept,

Sa imi recunosc ingerii

Si sa-i dezmierd.

E timpul sa imi reconstruiesc castelele de nisip,

Pentru ca un copil ciudat si rautacios sa mi le strice.

Tic, tac. Tic, tac.

Ceasul e prietenul tau.

Ticaitul bizar al timpului,

Timp abstract si nemilos.

Timp care se joaca mereu cu tine,

Incearca sa te faca o alta capodopera a lui,

Sa te expuna pe un perete.

Peretele "rusinii" si al celor "admirati",

El decide unde sa te expuna,

El decide care fapte sunt bune sau rele.

Toate sunt decise de ceva abstract,

De un prototip, atat de rasunator,

Doar, un tic, tac.