vineri, 1 iunie 2012

Mov

Mi-ai spus, mi-ai promis, m-ai aruncat..
Ca o iluzie, îmi aluneci printre gânduri.

Am vrut să simt, însă m-am înnecat.
Spune-mi, tu, pământ sterp, cu ce să te-împac?

Mi-aş aduna mii de dorinţe aruncate,
Care însă , acum, sunt păcate..

Le-aş înrăma, culege ca pe rouă,
Însă totul ar apune, ar dezerta într-o lume nouă..

Te admir, încă, dorinţă nesăbuită,
Însă totul, cu răsunet, bucăţile-mi dezbină.