Sa stii..

Sa stii ca mi-as dori sa alerg stele,

Mi-as dori sa alunec in sunete,

Sa nu stiu ce e aia moarte,

Sa uit , sa fug departe.

Sa stii ca toate aceste lucruri,

Reusesc sa le am langa tine,

Dulcele meu suspin, suflet,

Dulcea mea iubire..

Sa stii, ca imi sclipeste sufletul,

De ceea ce noi numim tristete,

Realizez ca e doar un praf,

Fie el de iubire sau de stele.

Totul e ceresc , un vis, o dorinta.

Sa stii, totul e adevarat insa,

Egoismul imi pune piedica.

Sa stii ca totul e in schimbare..

Dar.. Sa stii.. sa stii suspinul meu,

Nu e doar un praf ceresc,

Sa stii.. ca e lumesc..

Gol firesc

Arterele unui cadavru, sunt tot ce am in cap,
Acum, tot la ce pot sa ma gandesc.
Cat de linistit e totul, cand viata se opreste..
Insa, cat de mediocru.

Atat de interesanta alcatuire, atat de sublima,
Ca o adevarata chimie..
Trebuie sa mai fie ceva..
Nu poate sa dispara asa.

Venele, calibrul mic, degeaba exista maretie,
Daca nu exista ceva mic.
Degeaba e complex..

Complex, incepi cu nimic.
Nimic, alt nimic, inca un nimic..
Realizezi o reactie care duce ,
La nimic..

E imposibil..
Trebuie sa mai fie ceva..

Purtatori ai intrebarilor cosmice,
Desi..
Nu ne intrebam deloc..
Insa eu ma intreb,


Daca totusi nu intrebam,
De ce nu, sa nu ascultam?!