In cădere liberă

Confuză.. Încet îmi aplec capul
Către sabia întunericului din mine.
Sufletul, acum răpus.. zbiară în agonie.

Frig.. Isterie.. Nebunie.. Numeşte-o cum vrei
Uitată de lume.. Zbătandu-mă în propriile-mi sentimente
În propria-mi lume, propria-mi durere, propria-mi fiinţă
Nimeni nu mă înţelege.

Somn uşor.
Corpul tremurându-mi, gândurile mă răpun
Sentimente distruse, sufletul îmi dispare.

Bătăi încete.. monotone
Uşor mă răpun
Mă chinuie şi mă distrug, în etape, treptat.

Totul e dus până la final
Totul e distrus într-un .. doar într-un moment.. banal.