Ha!.. Ironie.
O adancire, in mlastina nesfarsita
In incurabila nebunie, de aseara.
Din fiecare seara.
Cate o calatorie,
Catre un apus, rasarit, noapte, zi..
Catre ceea ce e viata,
Catre o floare si o a diminetii mireasma.
Ha!.. Ironie.
O pierdere in adanca mare
In raceala incurabila a ei
Transformand totul cum e in adancul ei.
Plin de viata, nebunesc
Totul se transforma
Ha!.. Ironia vietii.
Si totul te acapareaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu