duminică, 30 mai 2010


Şi astfel mă inundă,
Un farmec uitat,
Chip cioplit în piatră,
De-un amor blestemat.

O chemare absurdă,
Lăsându-mă rece,
Observând cum totul,
Împrejuru-mi se prăbuseste.

Totu-i mort..
Şi rece.

Şi astfel reneg,
Viaţa goală, spulberată,
Alergând spre o rouă căzută,
Pe-un trandafir, uitat într-o doară.

Lăsat să moară..
Reînvie şi mă încântă
Cu muzica de ieri uitată..

4 comentarii:

13Kill13 spunea...

Woooooow...ce tere e!Bravo ma!

Moment Of Truth spunea...

:D:"> Mcmcmcmc ^:)^ si cand te gandesti ca am scris-o cand eram prin centru inainte sa ma intalnesc cu niste prieteni:))

13Kill13 spunea...

:|

Moment Of Truth spunea...

;))