Sharp!
Intotdeauna mi-am pierdut gandurile,
Printre demonic si angelic.
Este fix momentul in care trebuie,
Sa imi refac lumea si coloanele.
Este fix anul, ziua, secunda,
In care va trebui sa ma destept,
Sa imi recunosc ingerii
Si sa-i dezmierd.
E timpul sa imi reconstruiesc castelele de nisip,
Pentru ca un copil ciudat si rautacios sa mi le strice.
Tic, tac. Tic, tac.
Ceasul e prietenul tau.
Ticaitul bizar al timpului,
Timp abstract si nemilos.
Timp care se joaca mereu cu tine,
Incearca sa te faca o alta capodopera a lui,
Sa te expuna pe un perete.
Peretele "rusinii" si al celor "admirati",
El decide unde sa te expuna,
El decide care fapte sunt bune sau rele.
Toate sunt decise de ceva abstract,
De un prototip, atat de rasunator,
Doar, un tic, tac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu