sâmbătă, 20 martie 2010
Mica nebunie, ma ascund printre zambete
Ma ascund printre soapte
Crezand ca pot ajunge la tine.
Ma mint mereu,
Ca a unui copil pur
Inima-mi bate.
Eu, cea demult otravita
Cea demult omorata.
Copil din nou.
Miezul noptii..
Stelele, parca prabusesc cerul
Fuzionand astfel cu pamantul.
Nu e de ajuns.
Intunecata noapte
Omoara ultima stea, care inca mai ardea.
Ploua.. Iar asta ma face fericita
Stelele capata viata
Iar calda ploaie mangaie totul cu a ei iubire.
Calda.. cu tot ceea ce o inconjoara
Suava si tandra cu florile de mai
Umila cu nebuna noapte.
Iertatoare, nedistrugatoare
Datatoare de viata
Imblanzeste totul.. chiar si pe mine.
Pamantul fuzionand din nou cu cerul..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu