Viata -o noua perspectiva-,
Scufundata in ape
Se impune prin vise
Unei dorinte abstracte.
Ce frumos, ce divin si cat de suav
Sunt razele tale cazute pe o punte de pacate.
Cat de minunat si de abstract,
Este nebunia ta curata, intr-o noapte
Prezenta prin soapte, in mintea noastra.
Catre infinit privesc-visarea exista?
Exista oare? printre acele actiuni ilogice alte tale.
Un apus de soare, peste a marii vapaie
Inima-mi tresare, ca la prima visare
Ca la prima.. disperare.
Calauza, ma auzi!?
Ingerule, este oare cineva!?
Aud o chemare.. o strigare
Este viata care imi da al ei amor,
A ei iubire catre un dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu