joi, 25 martie 2010
Pierduta intr-un vis, printre stele,
Am impresia ca vesnicia exista.
Luna-mi canta iar soarele ma implora
Sa deslusesc secretul iubirii de odinioara.
O stea imi saruta fruntea,
Viata si-o da pentru iertarea mea,
Spre a eliberarii haosului, iar eu
In ochi straini imi dezvalui inocenta.
Hipnotizata, de timp, de eternitate,
indraznetul chip,
Luna imi zgarie a mea fata,
Si mi-o reface cu a ei speranta.
Stelele plang,
O frumoasa ploaie ia nastere,
In care imi purific fiinta
Si imi reda sperante.
Chip ingeresc,
Ninsoarea mi-l mangaie,
Iar luna, cu ale ei raze,
Ma linisteste.
Imi regasesc linistea
Printre astre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu